Array ( [page] => c [titlu] => materiale [idcategorie] => 156 )

0731 319 691

MENIU

 

Materiale

Acasa > Materiale

Daca v-ati cumparat sau construit o resedinta noua, fie ca este de locuit, de vacanta, sau orice alt tip de cladire, din sectoarele variate ale pietei: rezidential, comercial, office, hotel, etc. noua d-voastra achizitie va avea nevoie de finisajele/amenajarile interioare si exterioare corespunzatoare.

Daca acestea includ lucrari cu piatra naturala, atunci noi va punem la dispozitie o gama variata de materiale si servicii complete de prelucrare si finisare a lor.


Onix

Onix (sau Onyx) este o varietate colorată alb negru, a calcedonului care aparține de mineralele din grupa cuarțului, la fel ca și agatul, numai că acesta din urmă are mai multe nuanțe de culori.
În lumea antică a fost exploatat în Africa de nord carneolul, fiind folosit de romani ca obiecte de podoabă inele, medalioane. În perioda mai târzie a împăraților romani exploatarea perlelor de carneol (karneol) s-au extins și în zona nordică alpină Elveția de azi.
 In Evul mediu mineralul era folosit ca piatră tămăduitoare a bolilor având un efect pozitiv asupra părului, unghiilor, pielii și bolilor digestive ca și horoscop fiind considerat în zodia capricornului corelat cu planeta Saturn

„Vechi ca lumea", onixul este prima piatră pe care o întâlnim în paginile Sfintei Scripturi. în grădina raiului, în preajma râurilor care izvorăsc de aici, se găsește „piatră de onix" (Geneza, 2,12). Reîntâlnim onixul în proorocirile lui Ezechiel: „Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze și diamante, cu crisolit, onix și iaspis, cu satir, smarald, carbuncul și aur.” (Ezechiel, 28,13)

Onixul s-a numărat printre gemele preferate ale antichității. Meșteri dăltuitori și gravori au sculptat din el căni, potire, vaze, diferite obiecte deco¬rative, menite să înfrumusețeze mesele bogate și ambianța încăperilor. Poetul Al. Macedonski menționează onixul înfățișând un ospăț egiptean din vremea faraonului.

Detalii

Marmura

Marmura este o rocă metamorfică, compusă în cea mai mare parte din calcit (forma cristalină a carbonatului de calciu, CaCO3) și obținută prin metamorfoza calcarului. Numele său provine din limba greacă veche, μαρμαίρειν = a străluci, a luci.

Cele mai obișnuite culori pentru marmură sunt următoarele: albă, cenușie, gri, neagră și roșie.

În Europa, cea mai apreciată marmură este marmura de Carrara (Italia), faimoasă pentru marmura sa de culoare albă, respectiv gri-albăstruie, ambele de o calitate deosebită. Blocuri de marmură albă, precum cea de Carrara, au fost întotdeauna apreciate în domeniul sculpturii. Această preferință are de a face cu anumite caracteristici ale pietre precum: moliciune, omogenitate și o rezistență destul de mare la fisurare și spargere. De asemenea, indicele de refracție scăzut de calcit permite luminii să pătrundă mai adânc în piatră înainte de a fi risipit afară, aspect ce confera personalitate și dă viață sculpturilor umane.

În România, cea mai importantă sursă de marmură este zăcământul de la Rușchița (Marmură de Rușchița).

Detalii

Travertin

Travertin (în italiană travertino) este o rocă sedimentară poroasă de calcar (alcătuită din calcit, calcit slab magnezian și aragonit), care are o culoare gălbuie până la brună. Este o varietate de tuf .
Roca ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonați, ioni de carbonat de calciu și bioxid de carbon.

Travertinul se prezintă în două varietăți structurale:[1]
travertine compacte. Acestea sunt dense și stratificate în bancuri groase (20–40 m) sau în lamine subțiri, milimetrice; sunt albe, alb-gălbui, brune, care alternează în întreaga crustă. Se presupune că stratificarea se datorează depunerii sezoniere, în sensul că vara s-au depus benzile mai groase și deschise la culoare, iar iarna benzile subțiri și închise la culoare. Aceste travertine se mai cunosc și sub denumirile de onyxul peșterilor sau marmură onyx.
travertine spongioase poroase (denumite și "tufuri calcaroase"). Acestea sunt albe, ușoare și s-au format prin depunerea biochimică provocată de activitatea organismelor acvatice (în special a algelor albastre), care au reținut prin fotosinteză CO2 și au provocat precipitarea carbonaților.

În general, travertinul este poros. Dacă se închid porii cu praf de ciment, prin șlefuire și lustruire travertinul capătă o suprafață la fel de fină ca și marmura.

Detalii

Cuartit

Detalii

Granit

Granitul (italiană granito, „granulat“) este o rocă magmatică masivă, cu granulație grosolană (cristale cu dimensiunea de câțiva milimetri), formată la adâncimi mari (făcând deci parte dintre plutonite), conținând în principal cuarț, feldspat sau minerale de culoare închisă ca mica.
Granitele se formează din magma acidă bogată în silicați, care vine din adâncime (fenomen favorizat de mișcările tectonice) și care în apropierea suprafeței pământului (adâncime de sub 2 km) se solidifică prin răcire lentă în crăpăturile scoarței având uneori un diametru de câteva sute de kilometri; granitele cu o granulație mai mare se numesc pegmatite.
Bazaltul în comparație cu granitul provine dintr-o magmă bazică. Caracteristic pentru granit numit și plutonit sunt adâncimile mari unde se formează, rocile care se formează la adâncimi mai mici ca 2 km, sunt numite subvulcanite sau "roci de gangă" (steril) în minerit.

Deoarece procesul de răcire a magmei are loc la adâncimi relativi mari, răcirea magmei se produce lent, cristalizarea mineralelor producându-se în funcție de punctul lor de topire, de aceea mineralele de culoare închisă cu punct de topire ridicat care au de obicei și o densitate mai mare blendă, piroxen se solidifică la început, urmate apoi de feldspat și cuarț.
 Din această cauză în camera sau cuibul de granit mineralele cu densitate mai mică ca feldspat și cuarț se găsesc mai aproape de suprafață. Influența temperaturii ridicate a magmei influențează rocile vecine care își modifică culoarea, (frecvent albăstruie) structura formându-se minerale noi la contactul magmei cu rocile învecinate, aceste proces de transformare determină formarea de fapt a rocilor metamorfice.
 Prin mișcări tectonice ulterioare formării granitului, sau prin procesele de eroziune și transport a apei, vântului, sunt îndepărtate straturile care acopereau granitul, acesta apărând la suprafață, fiind supus la rândul lui intemperiilor, razelor solare ce duce la o schimbare a culorii sale într-o nuanță gălbuie, mineralele mai puțin dure fiind erodate.
 Aspectul granitului, este diferit în masa lui se pot vedea cristale de minerale de mărime de câțiva milimetri, culoarea granitului variază de la cenușiu deschis până la albăstrui, roșu, galben.

Detalii

Calcar

Calcarul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă, cenușie sau galbenă. Roca este compusă în special din mineralele calcit și aragonit ambele având formula chimică (CaCO3). Calcarele se formează în general din sedimente biogene, dar mai pot avea o geneză de formare prin reacții chimice sau procese clastice. Calcarele au o importanță economică deosebită, fiind folosite ca materie primă în industria de construcții, sunt rezervoare naturale de depozitare a petrolului, gazelor naturale, sau este roca în care au loc procesele carstice, cu formarea peșterilor acestea fiind locuri de atracție turistică.
Calcarul este o rocă cu foarte multe variante, aceasta se referă nu numai la procesul de formare a lor, dar și la caracterele rocii, ca aspect, sau utilizare.
 Din această cauză există o ramură specială a geologiei Carbonatsedimentologia care se ocupă numai cu formarea și caracterele tipurilor diferite de calcar.
 Termenul de calcar este folosit în vorbirea curentă, pe când în limbajul tehnic sau științific acest termen este utilizat diferențiat.
 De exemplu roca masivă compactă va fi numită calcar pe când roca poroasă este numită cretă în industria de construcții calcarul fiind folosit ca var nestins, sau varianta cu o structură porfirică este numită marmoră cu toate că marmorele adevărate din punct de vedere geologic sunt roci metamorfice.

Detalii

Sist

Gnais (germană Gneis) este o rocă metamorfică ce a suferit transformări importante, roca inițială fiind supusă la presiuni și temperaturi ridicate. Gnaisul este alcătuit în proporții mai mari din mineralele: feldspate (> 20 %), cuarț ca și biotit și muscovit, în proporții asemănător cu granitul (care este o rocă magmatică).

După conținut, gnaisurile pot fi: gnaisuri biotitice, gnaisuri cordieritice sau gnaisuri muscovitice.

Detalii